Parcă suntem într-o cursă contracronometru. Mai sunt trei ture de stadion și urmărim cu sufletul la gură cum se va încheia competiția. Mai exact, mai sunt trei luni și vom vedea dacă România reușește să se încadreze în ținta de deficit negociată cu Comisia Europeană, de 8,4% din PIB.

De fapt, cifrele bugetului de stat sunt urmărite lunar pentru a vedea trei lucruri: dacă deficitul bugetar scade, dacă încep să se vadă efectele primului pachet de măsuri și, în general, dacă scad cheltuielile bugetare.

Deocamdată, au fost publicate datele pe primele nouă luni ale anului. Deficitul bugetar a ajuns la 5,4% din PIB, practic la nivelul de anul trecut. Dar, din cursa pentru atingerea deficitului au mai rămas trei procente din PIB până la sfârșitul anului, un nivel ce pare mai mult decât suficient, dar care s-ar putea să nu fie. Ne lipsește însă o informație importantă pentru a putea prognoza corect deficitul la sfârșitul anului și anume datoriile pe care le are statul către firme și către administrația locală. În funcție de cât de mulți bani se vor transfera în ultimele două luni către primării, România se va încadra în deficitul bugetar de 8,4% din PIB.

A doua întrebare este în ce măsură se poate observa o îmbunătățire a situației bugetare ca urmare a măsurilor luate de guvern. Câteva repere găsim. De exemplu, creșterea veniturilor bugetare a depășit ritmul de creștere al cheltuielilor, respectiv 12,3% față de 11,2%. Desigur, pentru ambele categorii bugetare a contat inflația, dar nivelul de transmitere nu este total. De exemplu, creșterea veniturilor din impozitul pe dividende cu 70% nu a fost influențată de inflație, ci de distribuirea dividendelor de anul trecut la o impozitare de 8%. De asemenea, încasările mai mari cu 20% la impozitul pe salarii și venit au venit de la eliminarea facilităților fiscale acordate unor categorii de salariați.

Putem analiza situația încasărilor bugetare din TVA și accize. Numai că dacă ne uităm la seria de venituri din perioada iunie-septembrie a.c. nu vom găsi salturi semnificative, ci o serie liniară de creștere. Deocamdată, motivul pentru care nu există o creștere a încasărilor din TVA pe măsura noilor cote ar putea fi scăderea consumului.

În fine, o altă zonă de interes este măsura în care au scăzut anumite capitole de cheltuieli. Nu s-a întâmplat. Cheltuielile de personal au crescut cu 6%, dar explicația acestei creșteri în pofida înghețării salariului bugetar este că modificările salariale care au avut loc după septembrie 2024 nu intră deocamdată în statistică. Adică, abia la sfârșitul anului cheltuielile de personal vor ajunge la creștere zero față de anul trecut. Dacă se va întâmpla așa.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au atras atenția prin creșterea cu 7,4%. Sunt analiști care arată că aici este o zonă sensibilă pe care guvernul nu o poate ține sub control. Depinde, pentru că marea majoritate a acestor cheltuieli sunt făcute cu medicamentele. Este foarte posibil ca în acest caz să fi acționat inflația și o parte a creșterii să vină chiar din acest motiv.

Cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 50%. Pare imens, dar guvernul actual are foarte puține pârghii prin care să poată reduce aceste cheltuieli. Executivul poate prin politicile sale să aducă încrederea investitorilor financiari și în felul acesta să reducă randamentele obligațiunilor românești. În rest, datoriile care vin din urmă trebuie plătite sau rostogolite, iar acest lucru nu îl poate controla actualul guvern. Executivul mai poate face ceva și anume să reducă deficitul bugetar pentru a scădea nevoia de îndatorare.

Cheltuielile cu asistența socială au crescut cu 13%, dar și în acest caz va trebuie să așteptăm sfârșitul anului pentru a vedea dacă putem vorbi despre creștere zero. Datele bugetare ne arată unele progrese. Dar, confirmarea unui echilibru bugetar o vom avea, eventual, la sfârșitul acestui an și mai departe anul viitor.