Fiscul a anunțat că a verificat 100 de persoane care au obținut pe platformele pentru adulți venituri de aproximativ 64 milioane de lei fără să le declare. Banii au fost câștigați în perioada 2023-2024. De asemenea, ANAF face analize de risc pentru 384 de creatori de conținut video care au încasat în doi ani 280 milioane de lei.

Recent, ANAF a făcut controale în zone care stau de obicei în umbra economiei. Este vorba despre cântăreți de manele sau firme de evenimente. Interesant este că mass-media a scris că unii artiști au apelat la metode extrem de profesioniste prin care au încercat să își optimizeze plata impozitelor și taxelor.

Acțiunile ANAF au două caracteristici importante: pe de o parte, fiscul tatonează teritorii ale noii economii, pe de altă parte, controalele merg spre zone cu potențial de evaziune ridicat.

În primul rând, în anumite sectoare, noua economie seamănă foarte puțin cu cea din secolul trecut. Trecerea în online a deschis drumul către o serie de afaceri care nu existau în urmă cu două decenii, de exemplu. Platformele pentru adulți, cazarea turiștilor în apartamente și nu la hotelurile clasice, companiile de mobilitate urbană care au înlocuit taxiurile tradiționale sunt business-uri noi, care au un specific aparte, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea de a fenta plata taxelor sau impozitelor.

În România, fiscul a părut că nu s-a adaptat la specificul noii economii și fie aceste zone au fost pur și simplu ignorate de controalele fiscale, fie verificările s-au făcut, dar într-o discreție perfectă și fără rezultate vizibile. În noua economie, persoanele fizice pot deveni și ele actori economici ceea ce complică, într-adevăr, procesul de control fiscal.

În al doilea rând, fiscul testează noi teritorii care au un risc ridicat de evaziune. De fapt, marea problemă din ultimii ani pentru ANAF a fost aceea că, din motive diverse, a ignorat practic multe zone de evaziune. Fiscul a fost foarte timid cu domenii în care activează de regulă persoane fizice. De la micii vânzători, la meseriașii care prestează servicii și nu dau factură sau bon fiscal și de la cei care închiriază apartamente în regim hotelier până la așa-zișii mici producători de garaj.

În România, fiscul controlează mai ales companiile care depun declarațiile fiscale. Tot noul sistem, cu declarații online, este construit pe principiul: să analizăm și să controlăm firmele pe baza datelor conținute în declarațiile fiscale. Este incomplet și insuficient pentru agenția fiscală.

Orice companie care depune declarațiile legale este o firmă care are șanse mari de fi corectă. Desigur, că un control fiscal la o firmă va găsi ceva, orice. Este un obicei vechi de decenii despre care antreprenorii cu experiență povestesc acum cu destulă relaxare, dar atunci era un important factor de stress.

Este simplu să te concentrezi pe firmele care depun bilanțul contabil și balanța de verificare, pentru că acestea își demonstrează măcar buna credință. Este mult mai dificil să explorezi teritorii noi, precum persoane fizice care au venituri, dar nu plătesc taxele, impozitele sau contribuțiile aferente.

De altfel, controlul persoanelor fizice este diferit ca legislație și ca mijloace folosite de cel al firmelor. Este mai complicat să găsești zonele de evaziune, unde declarațiile fiscale nici nu există, decât să te cantonezi într-un proces previzibil precum cel al companiilor care încearcă să respecte, în principiu, regulile contabile și fiscale.

Prin controalele făcute în zone de evaziune, ANAF sparge gheața și testează noi teritorii. În felul acesta poate să scadă și celebrul gap de TVA. Desigur, vor apărea atacuri la ANAF și acuzații că în loc să se ocupe de marea evaziune și de economia la negru, fiscul îi hărțuiește pe micii producători, punându-i să plătească taxe și impozite. Numai că mica evaziune adunată poate deveni mare.